Vineri seară, în urma acţiunii realizate de către Biroul Rutier Iaşi pentru depistarea şoferilor care consumă alcool, au fost găsiți în trafic cinci șoferi băuți. Cea mai mare concentrație de alcool a fost de 0,81 mg/l alcool pur în aerul expirat, la un şofer tras pe dreapta pe bulevardul Poitiers. Voluntarii Asociației Worldstreet au asistat, astfel, la prima lor „experienţă” de acest fel. Chiar dacă şoferul băut a refuzat iniţial să ia un flyer al campaniei „Have Fun! Don’t drink & Drive”, voluntarii au insistat ca acesta să-l primească.
Iată cum au descris doi voluntari coordonatori, Gabriela şi Cristiana, experienţa prin care au trecut.
„Suntem venite de curând în Asociaţia Worldstreet, în calitate de coordonatori. Vineri seară ne-am strâns la apel, opt voluntari, pentru a împărţi șoferilor flyere antialcool. Ne place să credem că mergem la vânătoare de şoferi băuţi. Ei bine, noi împărţim flyere şoferilor opriţi în trafic, prin care îi atenţionăm să nu cedeze vreodată tentației de urca la volan sub influenţa alcoolului. Curioși din fire, suntem şi cu un ochi pe poliţiştii care au în mână alcoolteste.
Domnii poliţişti începuseră acţiunea cu câteva ore înainte de sosirea noastră iar noi ne-am alăturat unui echipaj format din şase persoane, care opreau maşini pe bulevardul Poitiers, în zona Siraj, către pod. Poliţiştii stăteau în punctul respectiv de mai mult de o oră. Când am dat mâna cu unul dintre ei, parcă era un sloi de gheaţă. Noi abia ieşisem din maşină, eram calzi şi unii dintre dintre noi aveam chiar şi câte două geci. Poliţiştii păreau îmbrăcaţi subţire şi sigur le erau frig. Aşa că mi-am dat seama la scurt timp că aceștia opreau multe maşini în acelaşi timp şi alergau de la una la alta, spun eu, ca să se încălzească.
Surpriza serii avea să vină la nici un sfert de oră de când ne-am desfăşurat în dispozitiv şi împărţeam cu „generozitate” flyere. Atunci am observat că un poliţist a ridicat un pic tonul la un şofer oprit cu puțin timp în urmă. Mi-am dat seama că se petrecea ceva neobişnuit. Apoi, poliţistul respectiv ne-a făcut semn să ne apropiem, chemându-ne să asistăm la testarea unui şofer. Toţi voluntarii ne-am îngrămădit în jurul celor doi, nu ştiam ce se întâmplă. Şoferul se sprijinea de maşina poliţiei și se uita neajutorat în toate părţile. Parcă se simţea încolţit. Poliţistul l-a întrebat ce băuturi alcoolice a consumat. În acel moment mi-am dat seama că poliţiştii îl suspectau pe acel om că a consumat alcool. Mi s-au înmuiat genunchii şi m-am ruşinat eu de ruşinea omului. Nu voia să vorbească. După ce bărbatul a suflat într-un aparat, poliţistul i-a reproşat din nou: „Aţi băut mult! Aveţi o alcoolemie de 0,81 mg/l alcool pur în aerul expirat! Ce aţi consumat?”. Acesta din urmă nu a a avut curajul să răspundă. Eu sper că îi era ruşine. Nouă, voluntarilor, ne era greu să îl privim, tot de ruşine. Până la urmă, chiar dacă a refuzat iniţial să ia un flyer de la noi, a cedat până la urmă insistenţelor noastre. L-a privit pierdut, l-a împăturit şi apoi l-a băgat într-un buzunar.
Ei bine, pentru noi, totul a avut un final fericit. Un şofer care „a trecut cu bine” de filtru Poliţiei, s-a întors după câteva minute şi a adus, nouă şi poliţiştilor, o cutie în care se aflau pahare cu ceai fierbinte. Era şoferul unui autoturism Toyota, negru, şi am reţinut doar că numărul de înmatriculare conţinea trei litere, respectiv KKK. Foarte frumos, vă mulţumim şi în numele poliţiştilor. Apropo, domnii poliţişti ne-au impresionat şi au fost super de treabă”
Text redactat de Gabriela BEJAN şi Cristiana Maria CHIRIAC
CITESTE SI
Soferului i-a fost rusine de tineretea voastra, probabil avea copii de varsta voastra.In chipul vostru se regaseau copii lui…sau erati martori oculari si nu dorea sa-si agraveze situatia…penala.